City of Angels...

...este un film romantic, dar nu exagerat.
Puţin science-fiction deoarece este povestea de dragoste dintre o femeie şi un înger, povestea alegerii dintre iubirea pământească şi datoria cerească.
El renunţă la condiţia lui de înger şi alege iubirea, alege să renunţe la nemurire pentru a trăi o viaţă de om alături de persoana iubită.
Însă contrar multor filme de iubire acesta nu are happy ending.
El pierde totul:nemurirea, condiţia lui superioară, dar şi iubirea. Moartea decide pentru ei. El, fost înger al morţii nu poate să oprească destinul...
Nu a fost să fie...
"Seth: The little girl asked me if she could be an angel.
Cassiel: They all want wings.
Seth: I never know what to say.
Cassiel: Tell them the truth. Angels aren't human. We were never human.
Seth: What if I just make her a little pair of wings out of paper?"

Fight Club...

...este filmul pe care l-am văzut de multe ori până am avut curajul să spun că ş-am înţeles.
Din nou este Fincher, regizorul meu preferat, un vizionar altimpului său un regizor al cărui filme nu plictisesc niciodată, sau cel puţin dincele vreo 6 filme văzute de mine nici unul n-a reuşit încă.
Dar vorbim de Fight Club...ce descriere i s-ar potrivi cel mai bine?
...dificil...haotic...imposibil de povestit...totuşi logic...
Un film despre eliberare, despre nevoia de a fi liber, de a nu trăi conform regulilor societăţii, despre terapia inovativă cu ajutorul violenţei, decădere şi înviere morală.
Protagonistul se lasă sedus de un nou stil de viaţă, de un personaj misterios apărut din senin în viaţa sa, aparent pentru a-l salva din ghearele monotoniei dar se doveşte a fi doar reflecţia propriei personalităţi.
Este un film despre dualitatea omului, lupta lui cu el însuşi... Cine învinge?
"Tyler Durden: Welcome to Fight Club. The first rule of Fight Club is: you do not talk about Fight Club. The second rule of Fight Club is: you DO NOT talk about Fight Club! Third rule of Fight Club: if someone yells "stop!", goes limp, or taps out, the fight is over. Fourth rule: only two guys to a fight. Fifth rule: one fight at a time, fellas. Sixth rule: the fights are bare knuckle. No shirt, no shoes, no weapons. Seventh rule: fights will go on as long as they have to. And the eighth and final rule: if this is your first time at Fight Club, you have to fight."

Boys Don't Cry...

...este filmul care mi-a arătat din nou cât suntem de intoleranţi, răi şi cât de imposibil ni se pare să acceptăm pe cineva care este "altfel".
Este povestea reală a unei fete (Tina Brandon) care nu se simte bine în pielea ei şi îşi trăieşte viaţa deja din adolescenţă ca şi un băiat(Brandon Teena). Trăsăturile masculine o ajută să-şi creeeze imaginea pe care şi-o doreşte şi oamenii care nu o cunosc o acceptă şi o tratează ca pe un băiat.
Dintr-o coincidenţă se alătură unui găşti şi pleacă cu ei, se stabileşte în localitatea lor şi trăieşte ca orice băiat normal. Se îndrăgosteşte de o fată, sentimentele îi sunt împărtăşite dar stârnesc gelozia în cadrul grupului. Ceilalţi devin bănuitori şi când îsi dau seama de adevărul care pentru ei este hidos şi inacceptabil îşi bat joc de ea, violând-o şi umilind-o în toate modurile posibile.
Se hotărăşte să plece şi să înceapă o viaţă nouă alături de iubita ei dar decizia vine prea târziu, deoarece este ucisă.
Este din nou un film despre alegeri greşite, despre ideea că uneori e prea târziu şi despre societatea în care trăim.
Mi-a plăcut filmul acesta pentru că e bazat pe o poveste reală şi pentru că m-a făcut să mă întreb "unde trăiesc?", "suntem cumva în evul mediu, unde inchizia ardea pe rug oamenii diferiţi?"...
...e greu să fi altfel in lumea asta, altfel din orice punct de vedere, sper ca odata lumea să înveţe puţină toleranţă şi iubire şi să înceapă să vadă valoarea din om şi nu doar lucrurile de suprafaţă.
"[last lines]
Brandon: "Dear Lana, By the time you read this I'll be back home in Lincoln. I'm scared of what's ahead, but when I think of you I know I'll be able to go on. You were right, Memphis isn't that far off. I'll be taking that trip down the highway before too long. I'll be waiting for you. Love always and forever, Brandon."

Band of brothers...

...este un miniserial de război de 10 episoade care ilustrează soarta unui grup de soldaţi începând cu Debarcarea din Normandia până la sfârşitul războiului. Am văzut enorm de multe filme de război şi n-am crezut că voi mai primi ceva nou, ceva deosebit, însă pentru a-l face acest film totuşi interesant şi captivant producătorii au apelat la mai multe "trucuri".
Episoadele sunt regizate fiecare de un alt regizor, acest lucru dându-i filmului o viziune inovativă, o poveste continuă văzută însă cu ochi diferiţi.
Însă lucrul cel mai deosebit la film este prezentarea în paralel a adevăraţilor soldaţi cu personajele jucate de actori. Fiecare episod începe cu câteva cuvinte ale bătrânului soldat şi continuă cu ilustrarea acestora de către actori.
Fiecare episod pune accentul mai mult asupra unuia dintre personaje, respectiv fiecare episod este narat de altcineneva.
Este un film dur, tranşant, sincer...multă durere, suferinţă, moarte...dar şi un eroism extraordinar.
Acea mână de oameni îndură frig, foame, mizerie, boală, moarte, descoperă un lagăr de concentrare, rămânând şocaţi de cruzimea umanităţii, dar pe toţi îi uneşte o prietenie, mai bine zis o frăţie care îi va însoţi până la moarte.
Îl recomand tuturor iubitorilor de filme de război pentru că în tema "Al doilea război mondial" filmul acesta e o capodoperă.
"Richard D. Winters: [real life interview with Winters where he quotes Mike Ranney on how Ranney answered a question his grandson once asked him] I treasure my remark to my grandson who asked, "Grandpa, were you a hero in the war?" Grandpa said, "No... but I served in a company of heroes".