duminică, 23 noiembrie 2008

A beautiful mind...


...a fost primul şi ultimul film pe care l-am văzut despre schizofrenie şi despre cât este de greu să trăieşti cu ea. Este lupta omului cu el însuşi şi lupta de a rămâne lucid în faţa vieţii chiar când aceasta îţi pune o piedică aparent imposibil de trecut.
Asta complicat...
...un pic simplificat este povestea unui matematician, unui geniu efectiv care însă în toată genialitatea sa se zbate cu o boală foarte gravă şi pe vremea lui mai puţin controlabilă- schizofrenia.
Din cauza ei trăieşte în două lumi paralele care se întrepătrund şi în care la un moment dat se rătăceşte fără să ştie care e realitatea şi care e fantezia.
Apar în viaţa lui persoane care în realitate nici măcar nu există, ci sunt doar parte din lumea fantazmagorică în care trăieşte. În lumea reală este însă soţ şi tată dar boala îi pune în pericol viaţa personală deoarece faptele sale născute din iluzii la un moment dat îl rup de realitate şi îl duc în pragul nebuniei.
Filmul însă nu e atât de negativ...
...este şi povestea triumfului raţiunii asupra bolii, triumful iubirii şi a devotamentului, al intelectului şi al autocontrolului asupra omului.
Protagonistul îşi învinge condiţia, sau cel puţin învaţă să trăiască cu ea şi să lupte pentru stabilitate.
Cu toate că până la sfârşitul vieţii personajele imaginare îl vor urma mereu, învaţă să le ignore şi să se dăruiască din plin idealurilor reale.
"Nash: What truly is logic? Who decides reason? My quest has taken me to the physical, the metaphysical, the delusional, and back. I have made the most important discovery of my career - the most important discovery of my life. It is only in the mysterious equations of love that any logic or reason can be found. I am only here tonight because of you.
[looking at and speaking to Alicia]
Nash: You are the only reason I am. You are all my reasons. Thank you."

Frequency...


...este un film imposibil de povestit. Nici n-am să încerc. 
Dar vă dau câteva idei generale: trecut, prezent, o legătură ciudată între ele, un fiu care încearcă în prezent să-şi salveze tatăl din trecut, efectul fluture(...da s-au făcut filme despre the butterfly effect şi înaintea celui cu Ashton Kutcher:-)
Un film despre dragostea de familie, un thriller cu un criminal în serie, un poliţist, un pompier, un trecut şi un viitor, amintiri şi trăiri.
Dacă aţi crezut că o să înţelegi ceva e clar că aţi crezut greşit dar sper că v-am trezit interesul.
E un film bun, care merită văzut pentru că ne face să realizăm cîtă importanţă au lucrurile mărunte.
Să mai încurcăm un pic lucrurile, un scurt dialog din film. Tatăl e în 1969, fiul în 1999(tatăl nu mai trăieşte):
"John Sullivan: You go ahead and get some rest. I'm tired too.
Frank Sullivan: I almost don't wanna click off here. Maybe we won't get this back.
John Sullivan: We will.
Frank Sullivan: Ok. I'll be here tomorrow.
John Sullivan: I know.
Frank Sullivan: I love you son.
John Sullivan: I love you too dad. I missed you so much."